Eu n-am stiut Isuse

Publicat în:  on 18 decembrie, 2009 at 9:57 am Scrieti un comentariu
Tags:

Iubirea Ta…

Iubirea Ta, o Doamne mare,
E mai presus de-orice comori.
Când mă gândesc l-a Ta iertare
Mă copleşeşte harul care
L-ai revărsat şi-azi, chiar din zori.

Iubirea Ta, o Tată bun,
E ocrotirea mea întruna.
În orice ceas aş vrea să-Ţi spun
Din inimă, că mă supun
Şi sunt al Tău pe totdeauna.

Iubirea Ta, o Duh Preasfânt,
E mai curată şi mai sfântă
Decât orice pe-acest pământ,
Mai dulce ca orice cuvânt,
E mai frumoasă şi mai blandă.

Iubirea Ta, Mire iubit,
E bucuria ce-o trăiesc,
Ce nimeni nu a dăruit,
E-un dar măreţ, nepreţuit.
Eu Te aştept şi Te iubesc… 
                              Amin!

Publicat în:  on 13 decembrie, 2009 at 4:23 pm Scrieti un comentariu
Tags: , , , ,

A fost cândva un staul…

A fost cândva un staul…
Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată,
o grotă de blestem.

Păstorul fără grijă
plecase pe poteci…
Dormeau pe sub păianjeni
ciorchini de lilieci.

O rază de lumină
nu pătrundea din cer.
De zgură era ziua
şi nopţile, de fier.

Alunecau culbecii
pe jilavii pereţi.
În fânul ud şi putred
se-nghesuiau bureţi.

Dar într-o noapte… îngeri
cântară la zenit.
Şi parcă, printre stele,
o stea a răsărit…

Şi, nu ştiu cum, deodată
veneau lumini de zori;
iar fânul era proaspăt
şi mirosea a flori.

Zburară liliecii
şi beznele s-au dus!
Iar eu cântam din fluier
cu îngerii de sus…

Dar iată, într-o parte
privirile mi-arunc
şi văd sclipind o iesle
şi-n ieslea mea… un Prunc…

Veniţi, veniţi, voi îngeri,
păstori şi oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii,
căci vremea-i de minuni!

Şi-pentru-a câta oară? —
slăviţi pe Dumnezeu!
Căci Pruncul e acelaşi,
iar staulul… sunt eu.

Pe mijlocul cararilor neprihanirii

Pe mijlocul cărărilor neprihănirii
Nu-s chefuri, sau petreceri cu dezmaț
Dar sunt plăceri ce-ntrec puterea firii
De-a înțelege ce-i ferice și ospăț

Acolo-s oaspeții cei mai de seamă
Sunt stările de sus și dreptul sfânt
Sunt sfinții cei aleși, nu cei din ramă
Și-nțelepciunea pură, din Cuvânt.

Pe-acolo nu-s cei ce se dau în lături
Să prindă-n zbor vreun bine trecător
Ci, doar aceia ce cu Crist alături
Adună-n taină veșnicul popor.

Acolo-s bucurii ce-n preț și-n slavă
Nu cântăresc nimic pentru pământ
Dar melodii cerești într-o octavă
A notelor cântate-n cerul sfânt.

Acolo nu-s băieți și fete
Ce-adună-n minți prin ochi viclean
Vorbiri ușoare și priviri șirete
Născute-n inimi goale, de dușman.

Ci, sunt doar sfinți lăsând pe cale
Miresme ‘nalte, doruri strânse-n greu
Iubiri nu-n chefuri pline de culoare
Ci-n nestemate pentru Dumnezeu.

Pe mijlocul cărărilor neprihănirii
Aș vrea și eu mereu să fiu
Să-nvăț din plin cărările iubirii
Și-a-nsemnătății stărilor de fiu

Căci nu ne-a scos dintre noroaie
Părintele, prin dulce harul Său
Să ne întoarcem iarăși la gunoaie
Să-ntoarcem binele-I trăind în rau.

[12.10.2009, Hateg]

Publicat în:  on 12 octombrie, 2009 at 11:23 am Scrieti un comentariu

Epistola soborniceasca a lui Iuda

-imaginata in versuri- 

 

Iuda, rob al lui Cristos, al lui Iacov frate

Catre cei ce sunt chemati din a lor pacate

Catre cei ce sunt iubiti in slavitul Tata

Si pastrati pentru Cristos, sus in cer, odata:

Indurare va doresc, pace si iubire

Sa primiti ca dar ceresc, tainic, spre zidire!

 

Ganduri multe mi-am ales, sa va scriu o carte

Despre-al mantuirii har, ce-l aveti ca parte

Si, pe cand cautam dorind, cu tot dinadinsul

Iata, m-am vazut silit sa ii schimb cuprinsul

Si va scriu, sa va indemn, cat mi-e cu putinta

Frati iubiti: sa va luptati lupta de credinta!

A credintei ce s-a dat pentru totdeauna

Ca luptand sa o pastrati, spre-a primi cununa

Fiindca, iata, noi traim vremea cea din urma

Printre voi s-au strecurat oameni rai, in turma

Oameni neevlaviosi, scrisi pentru osanda

Unii oameni fara rost, care stau la panda

Si cand timpu-i hotarat si ales anume:

Schimba harul in desfrau si Cuvantu-n glume

Si in fapte, si-n trairi, pline de ruine

Pe Cristos tagaduiesc, cum ca nu mai vine

El e Singurul Stapan, ce-L avem in lume

Si ni-e Domn – Isus Cristos si iubitu-I Nume

Iar, macar ca stiti si voi, pentru totdeauna

Vreau sa va-amintesc, pe rand, una cate una –

Pilde cu invataturi, date lumii vechi

Sa le-aveti ca marturii sfinte in urechi:

Iata, Domnu-a izbavit, pe poporul Sau

Din Egiptul ce-I tinea sub bici de calau

Insa-n urma doar, apoi, in placerea firii

Pe cei care n-au crezult I-a dat nimicirii

Si-a pastrat in lanturi reci, pusi in intuneric

Ingerii cei razvratiti, pentr-un vis himeric

Lanturi vesnice-i cuprind, spre-a lor judecata

Clipa zilei celei mari, iata, ii asteapta

Fiindca, vai, si-au parasit, starea, locuinta

Fiindca, vai, nu si-au pastrat vrednica fiinta

Si apoi, sa ne-amintim, crunta judecata

Focul vesnic ce-a cazut, cu blestem, deodata

Peste oamenii curvari, ce-mpanzeau Sodoma

In Gomora si-mprejur:  i-a lovit aidoma!

Trupul altuia-au poftit, standu-ne-nainte

Ca o pilda-n rasarit, sub un foc fierbinte.

Oamenii acestia si-azi, fara nici un scrupul

Cad, tarati de-a lor visari, pangarindu-si trupul

Ei nesocotesc razand, stapaniri si locuri

Iar despre dregatorii spun numai batjocuri

Mihail cand se lupta, pe Satan sa-l doara,

De ce oare n-a-ndraznit judecati de-ocara?

Cand pe Moise il priveau, si-al lui trup de strainic,

(Fiecare isi gandea planul sau cel tainic)

“Domnul sa te mustre” doar, se-auzi in zare

Caci Cristos va judeca, in Ziua cea Mare!

Dimpotriva- acestia iar, se pierd in batjocuri

Strang cuvinte de-uscaturi, sa atate focuri

Nu cunosc despre ce spun, doar ce stiu din fire

Fiare fara minte-n camp, umblete-n orbire

Vai de ei! Caci au urmat calea lui Cain

Ucigand cu vorbe-n vant, blestemand hain

Aruncati in rataciri, ca-a lui Balaam

Din dorinta de castig, prinsa-n bacalam

Vai de ei… cum au pierit, toti, ca-ntr-o rascoala

Ca-a lui Core si-ai sai fii… pentru-a cata oara?

Niste stanci ascunse-n lunci, nu pentru zidire

Ce ospete vad in ce-s mese de iubire

Ospateaza plini de ei, goi de vreo rusine

Iata-I – stau chiar langa noi si se-ndoapa bine

Niste nori, de apa goi, fara scopul sfant

Tot manati de-aici acol’, de-orice fel de vant

Pomi frumosi, dar fara rod, in toamne tarzii

Dezradacinati si morti – si-azi si-n vesnicii.

Pentru ei Enoh, demult, vrednic prorocii:

“Iata Domnul a venit, cu-ai Sai zeci de mii,

Ca sa judece curat, impotriva lor

Sa le-ncredinteze drept plata faptelor

Fapte fara de onoare, vorbe-n vant, nelegiuite

Si cuvinte de orcara, impotriva Lui rostite”

Cartitori, nemultumiti, soarta nu si-o vreau

Dupa pofte se conduc, pe al vietii sleau

Vorbe trufase se-mping, multe, catre gura

Si-a slavi pentru castig e a lor cultura

 

Insa voi, dragii mei frati, sfintele cuvinte

Ce apostolii-au lasat va-aduceti aminte

Cum spuneau, ca-n viitor, in vremea din urma

Vor fi batjocoritori, strecurati in turma

Vor trai in pofta lor, nu dupa Cuvant

Tot nascand la dezbinari, fara Duhul Sfant

Insa voi, cei preaiubiti, cei din Dumnezeu

Pe credinta voastra-n sus, sa ziditi mereu

Si prin Duhul Bun si Sfant, plini de-avant si zel

Va rugati necontenit, toti uniti la fel

Tineti-va stransi legati, toti, nedespartiti

In iubirea ce in Crist, tainic o gasiti

Asteptand cu dor nespus harul lui Cristos

Indurarea vietii noi, implinind frumos

Iar pe cei ce se despart ‘nstrainati de voi

Sa-i mustrati, sa nu-i lasati vesnic in noroi

Cautati sa mantuiti pe-altii departati

Smulgandu-i din foc – ca-acol’ vor fi apasati

Iar la altii, plini de har, si cu tremur sfant

Sa aduceti mila-n dar, fara rau vesmant

 

Iar Aceluia ce-n veci, poate sa pazeasca

Viata noastra de caderi, sa o-nvredniceasca

Sa va faca sfinti, curati, fara vreo prihana

Ca sa va infatisati fara-a firii rana

Plini de bucurie, ‘ntregi, dupa lupra grea

Cand ajunge-veti deplin, sus in slava Sa,

Singurului Dumnezeu, Cel ce prin Cristos,

Ne-a dat mantuirea-n dar – vesnicul folos:

Fie-I maretie-n veci, ( Domnului iubit)

Fie-I slava ne-ncetat, (Celui Preamarit)

Maretie fie-I azi, ieri si-n veci, deplin

Stapanire in etern, si-n noi toti! Amin.

 

[03-05 Octombrie 2009, Hateg, in urma studierea cartii "Iuda"]

Publicat în:  on 6 octombrie, 2009 at 1:47 pm Scrieti un comentariu

Iubirea noastra

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!

Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

de Costache Ioanid

Publicat în:  on at 11:29 am Scrieti un comentariu
Tags: ,

Ce-i viata ta?

Publicat în:  on at 11:27 am Scrieti un comentariu
Tags:

Am cautat iubirea

de Costache Ioanid

Publicat în:  on at 11:22 am Scrieti un comentariu
Tags:

Asemanari – meditatie

Cum muntii isi uita
podoaba lor alba
Cand toamna aduna
belsugul ce-a fost
Asa ne vom trece
Uitandu-ne viata
Avand insa roada-i
Cu, sau fara rost…

Cum se-nalta ceata
spre ceruri, in aburi,
Cand soarele zilei
rasare frumos
Asa ne vom duce
lasand tot in spate,
Cand sus va apare
Maretul Cristos…

Si ce va ramane
din glia desarta,
Cand Tatal din ceruri
rosti-va usor:
“Opriti-va vremuri
Opriti-va ceasuri
Opriti-va toate
din mers si din zbor”?

Si ce te vei face
si ce Ii vei spune
Cand pumni-ti, tarana
Lasa-vor… si-s goi?
Ce lucruri din lume
Ce stari Ii vei duce…
Cand toate-s trecute
si toate sunt noi?

[intr-o dimineata, Septembrie 2009]

Fiind intr-o tabara, intr-o dimineata m-am trezit mai repede sa merg la rugaciune impreuna cu niste tineri, pe un deal. De acolo am vazut cu se ridicau aburi de pe iarba, la aparitia soarelui. M-am gandit atunci ca asa ne va atage la El, Domnul, la venirea Lui. Aceeasi imagine am vazut-o intr-o dimineata, Septembrie 2009, cand ma rugam singur intr-o camera, la noi acasa, meditand la Cuvantul Domnului. Fie aceste versuri o cercetare pentru fiecare, avand perspectiva intalnirii cu Domnul.

Nu esti infrant

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cît timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrînt cît timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfînt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trîntit, dar nu înfrînt!

Nu eşti zdrobit cît ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe pînă duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cît timp ţii gîndul
şi inima la ce-ai primit:
– cînd inima ţi-e-n altă parte,
chiar stînd cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori cînd inima-ncetează
– ci cînd de Cer ai ochii rupţi,
cînd nu mai arzi şi nu mai sîngeri,
cînd nu mai plîngi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legămîntul pîn’ la jertfă
şi lupta pînă la sfîrşit!

Publicat în:  on 29 iulie, 2009 at 10:01 pm Scrieti un comentariu
Tags: