-imaginata in versuri-
Iuda, rob al lui Cristos, al lui Iacov frate
Catre cei ce sunt chemati din a lor pacate
Catre cei ce sunt iubiti in slavitul Tata
Si pastrati pentru Cristos, sus in cer, odata:
Indurare va doresc, pace si iubire
Sa primiti ca dar ceresc, tainic, spre zidire!
Ganduri multe mi-am ales, sa va scriu o carte
Despre-al mantuirii har, ce-l aveti ca parte
Si, pe cand cautam dorind, cu tot dinadinsul
Iata, m-am vazut silit sa ii schimb cuprinsul
Si va scriu, sa va indemn, cat mi-e cu putinta
Frati iubiti: sa va luptati lupta de credinta!
A credintei ce s-a dat pentru totdeauna
Ca luptand sa o pastrati, spre-a primi cununa
Fiindca, iata, noi traim vremea cea din urma
Printre voi s-au strecurat oameni rai, in turma
Oameni neevlaviosi, scrisi pentru osanda
Unii oameni fara rost, care stau la panda
Si cand timpu-i hotarat si ales anume:
Schimba harul in desfrau si Cuvantu-n glume
Si in fapte, si-n trairi, pline de ruine
Pe Cristos tagaduiesc, cum ca nu mai vine
El e Singurul Stapan, ce-L avem in lume
Si ni-e Domn – Isus Cristos si iubitu-I Nume
…
Iar, macar ca stiti si voi, pentru totdeauna
Vreau sa va-amintesc, pe rand, una cate una –
Pilde cu invataturi, date lumii vechi
Sa le-aveti ca marturii sfinte in urechi:
Iata, Domnu-a izbavit, pe poporul Sau
Din Egiptul ce-I tinea sub bici de calau
Insa-n urma doar, apoi, in placerea firii
Pe cei care n-au crezult I-a dat nimicirii
Si-a pastrat in lanturi reci, pusi in intuneric
Ingerii cei razvratiti, pentr-un vis himeric
Lanturi vesnice-i cuprind, spre-a lor judecata
Clipa zilei celei mari, iata, ii asteapta
Fiindca, vai, si-au parasit, starea, locuinta
Fiindca, vai, nu si-au pastrat vrednica fiinta
Si apoi, sa ne-amintim, crunta judecata
Focul vesnic ce-a cazut, cu blestem, deodata
Peste oamenii curvari, ce-mpanzeau Sodoma
In Gomora si-mprejur: i-a lovit aidoma!
Trupul altuia-au poftit, standu-ne-nainte
Ca o pilda-n rasarit, sub un foc fierbinte.
Oamenii acestia si-azi, fara nici un scrupul
Cad, tarati de-a lor visari, pangarindu-si trupul
Ei nesocotesc razand, stapaniri si locuri
Iar despre dregatorii spun numai batjocuri
Mihail cand se lupta, pe Satan sa-l doara,
De ce oare n-a-ndraznit judecati de-ocara?
Cand pe Moise il priveau, si-al lui trup de strainic,
(Fiecare isi gandea planul sau cel tainic)
“Domnul sa te mustre” doar, se-auzi in zare
Caci Cristos va judeca, in Ziua cea Mare!
Dimpotriva- acestia iar, se pierd in batjocuri
Strang cuvinte de-uscaturi, sa atate focuri
Nu cunosc despre ce spun, doar ce stiu din fire
Fiare fara minte-n camp, umblete-n orbire
Vai de ei! Caci au urmat calea lui Cain
Ucigand cu vorbe-n vant, blestemand hain
Aruncati in rataciri, ca-a lui Balaam
Din dorinta de castig, prinsa-n bacalam
Vai de ei… cum au pierit, toti, ca-ntr-o rascoala
Ca-a lui Core si-ai sai fii… pentru-a cata oara?
Niste stanci ascunse-n lunci, nu pentru zidire
Ce ospete vad in ce-s mese de iubire
Ospateaza plini de ei, goi de vreo rusine
Iata-I – stau chiar langa noi si se-ndoapa bine
Niste nori, de apa goi, fara scopul sfant
Tot manati de-aici acol’, de-orice fel de vant
Pomi frumosi, dar fara rod, in toamne tarzii
Dezradacinati si morti – si-azi si-n vesnicii.
Pentru ei Enoh, demult, vrednic prorocii:
“Iata Domnul a venit, cu-ai Sai zeci de mii,
Ca sa judece curat, impotriva lor
Sa le-ncredinteze drept plata faptelor
Fapte fara de onoare, vorbe-n vant, nelegiuite
Si cuvinte de orcara, impotriva Lui rostite”
Cartitori, nemultumiti, soarta nu si-o vreau
Dupa pofte se conduc, pe al vietii sleau
Vorbe trufase se-mping, multe, catre gura
Si-a slavi pentru castig e a lor cultura
Insa voi, dragii mei frati, sfintele cuvinte
Ce apostolii-au lasat va-aduceti aminte
Cum spuneau, ca-n viitor, in vremea din urma
Vor fi batjocoritori, strecurati in turma
Vor trai in pofta lor, nu dupa Cuvant
Tot nascand la dezbinari, fara Duhul Sfant
Insa voi, cei preaiubiti, cei din Dumnezeu
Pe credinta voastra-n sus, sa ziditi mereu
Si prin Duhul Bun si Sfant, plini de-avant si zel
Va rugati necontenit, toti uniti la fel
Tineti-va stransi legati, toti, nedespartiti
In iubirea ce in Crist, tainic o gasiti
Asteptand cu dor nespus harul lui Cristos
Indurarea vietii noi, implinind frumos
Iar pe cei ce se despart ‘nstrainati de voi
Sa-i mustrati, sa nu-i lasati vesnic in noroi
Cautati sa mantuiti pe-altii departati
Smulgandu-i din foc – ca-acol’ vor fi apasati
Iar la altii, plini de har, si cu tremur sfant
Sa aduceti mila-n dar, fara rau vesmant
Iar Aceluia ce-n veci, poate sa pazeasca
Viata noastra de caderi, sa o-nvredniceasca
Sa va faca sfinti, curati, fara vreo prihana
Ca sa va infatisati fara-a firii rana
Plini de bucurie, ‘ntregi, dupa lupra grea
Cand ajunge-veti deplin, sus in slava Sa,
Singurului Dumnezeu, Cel ce prin Cristos,
Ne-a dat mantuirea-n dar – vesnicul folos:
Fie-I maretie-n veci, ( Domnului iubit)
Fie-I slava ne-ncetat, (Celui Preamarit)
Maretie fie-I azi, ieri si-n veci, deplin
Stapanire in etern, si-n noi toti! Amin.
[03-05 Octombrie 2009, Hateg, in urma studierea cartii "Iuda"]
