[1]
Iubirea mea-i cand plec privirea-n tina
Si-astept tacand pe Domnul, in Cuvant
Iubirea Lui e cand raspunde
Chemarii mele-n sufletu-mi arzand
[2]
Si-asa invat pe-a lumii drumuri goale
Sa ma-nplinesc in Domnul meu iubit
Cum ma iubeste El e Calea-n ceruri
Cand eu il caut, deja El m-a gasit.
[3]
Da, sunt vrajmasi, si iude, si-anateme
Si frati ce mint, si uri in gand de-omor
Dar e si-un Tata ce-ngrijeste cu iubire
Si celor sfinti le vine-n ajutor.
[4]
Aici pe glie cad sudori de truda
Munciti fiind in suflet de dusmani
Dar intr-o zi intoarce-se-va breazda
Si n-or mai fi in cer hamani.
[5]
Invata-ma, o, Doamne, ce-i iubirea
De Tine, Tu, ce totul esti deplin
Sa Te iubesc, sa Te iubesc si-atata
Caci restul din iubire vin.
[poezie scrisa in suferinta; 10.02.2010]
Mi-e greu sa descriu cat de binecuvantata am fost citind aceasta poezie. Cred ca m-a ajutat sa ma indragostesc si mai mult de Dumnezeu si sa-mi doresc o legatura tot mai stransa cu El!
Domnul sa te ajute sa exprimi in continuare (pentru slava Lui si pentru zidirea altora) frumusetea pe care o gasesti in apropierea de Dumnezeu!
Mult har!