[1]
Pe Calea adevarului si-a pacii
In harul unde m-ai chemat pe mine
M-ai pus sa port umil Cuvantul vietii
Si-n toate sa Te-arat numai pe Tine.
[2]
M-ai invatat sa n-am cu mine aur
Sau alte glorii din tarani deserte
Sa strang spre cer a dragostei tezaur
Pe marea framantarilor alerte.
[3]
Nu focul lumii inima sa-mi arda
Nici marea-i slava sau a ei putere
Ci-ngenunchiat sa-mi ud privirea calda
In locuri tainice-n unghere.
[4]
Asa a fost cu Moise, inteleptul
Ce-avea in el a lumii cunostinta
Sa-nvete in pustie ce e dreptul
Si-n fata focului cel sfant ce-i umilinta.
[5]
Asa a fost cu Iosif, iubitorul
Ce s-a-ncrezut intai in marea-i stare
Sa-nvete la-nchisoare ce e dorul
Si la-ntuneric cum e sa fii soare.
[6]
Asa cu David, cel placut la fata
Ce rupse lei cu-o mana sangeranda
Sa-nvete-n pesteri reci a da povata
Si-n mari dureri cum e o fata blanda.
[7]
Asa si Domnul, Fiul Cel de taina
Nascut in iesle si batut cu zale
Sa-nvete a dreptatii haina
Si cum i-a fi nu vase mari, ci oale.
[8]
Ca nu cei ce lucreaza sa se vada
Si-apoi sa aiba slava ce s-arata
Ci, Dumnezeu sa aiba gloria ca prada
Si El sa-mparta vesnicia ca rasplata!
[scrisa in 2005, in urma unui studiu despre modul in care Dumnezeu l-a invatat pe Moise valorile Sale nu in scolile erudite ale lumii contemporane, ci in desert, pregatindu-l cu adevarat pentru lucrarea Sa minunata. Sa ne dorim si noi sa traim cu Dumnezeu, nu cautand slava desarta a lumii acesteia si aprecierea oamenilor ei, ci adevarul lui Cristos si bucuria ca suntem in mana Sa care ne formeaza si ne pregateste tocmai pentru a ne folosi cu intelepciune reala in viata reala]
