La Tine gândul meu se-ndreaptă,

La planul Tău măreţ şi înţelept

Cu fiinţa mea nevrednică şi slabă,

Cea care-odinioară era roabă

Păcatului, slujindu-i pe nedrept.

[2]

Tu m-ai iubit ‘nainte de-a mă naşte,

Ai făurit un plan ca să-l urmez,

Şi ochii mi-ai deschis spre-a te cunoaşte;

Prin jertfa Ta m-am putut naşte

Din Dumnezeu, copil împărătesc.

[3]

Privind la viaţa mea acum, văd bine

Că n-am urmat în toate voia Ta,

Ci-am ascultat de vocile străine

Şi-am pierdut timp pe care nimeni

Nu-l mai întoarce-n calea mea…

[4]

Dar Doamne ştiu că tu eşti mare

Şi poţi schimba lăuntrul meu;

Vreau sa împlinesc a Ta chemare, 

Să fiu o binecuvântare,

Cum eşti Tu, să pot fi şi eu.

[5]

Zideşte-n mine-o inimă curată

Şi pune-un duh statornic, credincios,

Cu tine să păşesc şi să nu poată

Cel rău de fiinţa Ta să mă despartă,

Mereu să te iubesc, căci eşti Frumos!

                                                                 Amin

Biruinţa nu e-n carul lui Sisera filisteanul.
Nici în tabăra de hulă a lui Goliat duşmanul;
Nu e-n mâna cea vitează, încleştată pe oţel;
Biruinţa o dă Domnul celor ce se-ncred în El.

Biruinţa nu e-n oastea sirienilor năvalnici,
Nici în faraonii mândri, nici în Sambalaţi falnici
Nu e-n şir de batalioane, nici în turnuri de granit;
Biruinţa e-n credinţa tare până la sfârşit.

Biruinţa nu e-n calul pregătit de bătălie,
Nici în ura-nverşunată, înhămată la mânie.
Biruinţa-i viaţa nouă, în a Duhului puteri,
Fluturând cu mâini zdrobite, steagul sfintei Învieri.

Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, aşteaptă răbdător,
Dumnezeu să-Şi împlinească voia Sa încetişor.

Biruinţa nu-i a morţii, nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibului care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân’ la sfârşit
În Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinţa-i calea crucii, e poteca prin prigoană.
Drumul până-n Ghetimani, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!
]]> http://epoesis.wordpress.com/2011/01/16/biruinta/feed/ 0 laviniapaula http://epoesis.wordpress.com/2010/05/23/evadarea-din-mediocritate/ http://epoesis.wordpress.com/2010/05/23/evadarea-din-mediocritate/#comments Sun, 23 May 2010 20:36:38 +0000 laviniapaula http://epoesis.wordpress.com/?p=227 ]]> Pacatul cel mai raspandit e plafonarea
Si lucrul doar la jumatate dus.
Cand ti se pune intrebarea
Si cand te multumeste cautarea
Cuvantului prea ieftin ca raspuns.

Pacatul nu-i atunci cand fata-i trista
Si nici atunci cand visele te dor,
Ci numai dac-o fapta altruista
O faci de mantuiala
Sau pentru nu stiu care spectator.

Cumplit nu e cand pierzi in mod total,
Ci numai sa te faci ca ai invins.
Si nu-i rusine sa te zbati sub val
Si nici sa cazi in drumul tau spre mal,
Ci e pacat sa fii un luptator pretins.

Un lucru nu-i destul sa fie inceput
Si nici sfarsit asa-ntr-o doara.
Un zambet, daca-i numai de-mprumut,
Iar buna-ziua sec si abatut,
E ca un mucegai cazut peste camara.

Eroul doar pe jumatate nu-i erou,
E doar un tradator de vesnicie,
Si noul lustruit nu este nou,
Iar binele neterminat e rau,
Ca si atunci cand esti bogat pe datorie.

La Dumnezeu nu merge cu trisare
Si nici cu sfinti pe jumatate decazuti.
Ori asteptarea este asteptare,
Ori alergam in alergare;
In Cerul Lui nu-i loc de prefacuti.

E timpul sa ne planga inima de dor,
E vremea sa cantam cu toata gura
Si sa traim ca orice bun asteptator,
Cu ochii pironiti la rasarit de nor,
Iar El, venind, ne va plati toata masura.

Pe Calea adevarului si-a pacii

In harul unde m-ai chemat pe mine

M-ai pus sa port umil Cuvantul vietii

Si-n toate sa Te-arat numai pe Tine.

[2]

M-ai invatat sa n-am cu mine aur

Sau alte glorii din tarani deserte

Sa strang spre cer a dragostei tezaur

Pe marea framantarilor alerte.

[3]

Nu focul lumii inima sa-mi arda

Nici marea-i slava sau a ei putere

Ci-ngenunchiat sa-mi ud privirea calda

In locuri tainice-n unghere.

[4]

Asa a fost cu Moise, inteleptul

Ce-avea in el a lumii cunostinta

Sa-nvete in pustie ce e dreptul

Si-n fata focului cel sfant ce-i umilinta.

[5]

Asa a fost cu Iosif, iubitorul

Ce s-a-ncrezut intai in marea-i stare

Sa-nvete la-nchisoare ce e dorul

Si la-ntuneric cum e sa fii soare.

[6]

Asa cu David, cel placut la fata

Ce rupse lei cu-o mana sangeranda

Sa-nvete-n pesteri reci a da povata

Si-n mari dureri cum e o fata blanda.

[7]

Asa si Domnul, Fiul Cel de taina

Nascut in iesle si batut cu zale

Sa-nvete a dreptatii haina

Si cum i-a fi nu vase mari, ci oale.

[8]

Ca nu cei ce lucreaza sa se vada

Si-apoi sa aiba slava ce s-arata

Ci, Dumnezeu sa aiba gloria ca prada

Si El sa-mparta vesnicia ca rasplata!

[scrisa in 2005, in urma unui studiu despre modul in care Dumnezeu l-a invatat pe Moise valorile Sale nu in scolile erudite ale lumii contemporane, ci in desert, pregatindu-l cu adevarat pentru lucrarea Sa minunata. Sa ne dorim si noi sa traim cu Dumnezeu, nu cautand slava desarta a lumii acesteia si aprecierea oamenilor ei, ci adevarul lui Cristos si bucuria ca suntem in mana Sa care ne formeaza si ne pregateste tocmai pentru a ne folosi cu intelepciune reala in viata reala]

De ce n-asculti sa mergi pe calea dreapta

Sa nu te-nchini la idolii ce-ti faci -

De ce tarana stinge-n lacrimi viata

Spre groapa rece-n trup de sloi sa zaci?

[2]

La alte sfaturi grabnic duci urechea

Si strangi putere spre-ale tale cai

Asa usor te duci cu cei netrebnici

Te faci partas la sfat cu oameni rai…

[3]

De ce n-asculti de Glasul Celui Vesnic

De vocea blanda pentru intelepti -

Sa mergi pe calea sfanta, catre slava

Sa tii credinta-n rand cu oameni drepti?!

[4]

Asculta vocea Blandului Parinte

Si nu-ti urma destinul efemer

Cat cantareste viata pentru tine -

Un siclu? Doua efe? Un omer?

[5]

Sa nu te lase-n voia-ti blestemata

Pe calea ta ascunsa de priviri

Ci, sa Te-ndrume-n dragoste spre tinta

Spre cerul sfant al unei noi zidiri

[scrisa in 2005]

In noaptea vremurilor veacuri

Pe marea framantata de firesc

Se lupta ucenicii greu cu valul

Avand in gand limanul cel ceresc.

[2]

Iar Preotul, Acel ce-nvins-a

Si firea, si pacatul asmodeu

E sus pe Munte… si se roaga

In mijlocire cand ni-e noua greu

[3]

Ca marea lumii sa nu-ntreaca vasul

Ca vantul sa nu bata-n ploi -

Prea mult pentru cei sfinti… sa cada

Ci, doar cat suntem vrednici noi.

[4]

Dar lupta nu-i pentru salvare

Si nu-i a-nvinge la apus

Ci, spre-a ramane in credinta

Pana veni-va si Isus.

[5]

Veghind in greu, din straja-n straja

In val si vant necontenit

Luptand sa tina barca-n fraie

Spre zori cand vine Cel Iubit…

[6]

Caci marea lumii e prea mare

Si vantul ei prea tare vant

Noi nu putem sa-nvingem singuri

Dar sa fim sfinti, ca Cel Preasfant!

[scrisa in 2005; Domnul nu se ruga pe munte sa poata ucenicii birui furtuna, ci se ruga pentru ei, pana va ajunge El acolo; doar El poate birui furtuna si noi trebuie sa fim constienti ca El vine iar, de aceea, sa fim sfinti, in toata purtarea noastra si sa nu ne lasam deznadajduiti de impresia singuratatii si de valurile lumii]

Spre ceruri bat poteca, si vin, cei sfinti, si vin

Spre Domnul ce alina

Durerea cea din piept

Cand sub lovire crunta,

Sa stai, sa stai mai drept.

…………

Si eu cu crucea-n spate, cu sfintii merg in drum

Lasand sa arda firea, pan’ s-a preface-n scrum

Dar eu sunt slab si singur

Sunt mic, sarac si gol

Ajuta-mi iar, Stapane,

Spre sfantul Tau ocol

[scrisa in 2005]

Cand Moise, dupa ani de truda

A strans mai mult in el din har

O clipa n-a vegheat in ruga

Si-atat i-a fost in gand de-amar…

[2]

Si n-a putut tot Israelul

Cu toti ce-au fost mai incercati

Sa intre-n tara cea promisa

Si-n taina-au fost atunci legati

[3]

Abia cand Moise-a stins spre ceruri

Si ultimul pacat, trecand

Spre alte locuri, alte sfere

Langa Isus, Cel vesnic bland,

[4]

Abia atunci din ceruri Vocea

A dat un semn ca-i dezlegare

Ca Moise a murit, si-i vremea

Sa fie totul nou sub soare.

[5]

Strainii sa primeasca parte

Cei calatori un loc de casa

Cei insetati o alinare

Si cei flamanzi bogata masa

[6]

Si-n locul sau sa fie altul

Ce-a trece pe popor Iordanul

Iosua, cel ales de Domnul

Sa lase-n urma-n veci Basanul.

[7]

Acestea-n haina lor ne-nvata

In viata noastra de credinta

Sa nu ne credem in picioare

Ci, sa traim in umilinta.

[8]

Sa ne-amintim c-a fost o vreme

Cand Legea se-arata-n robie

Legand pe oameni in prinsoare

Ca n-au platit prea grea simbrie

[9]

Dar Legea data-atunci prin Moise

S-a stins spre-un vesnic rasarit

Si Iosua veni in lume

Sa-i ia pe-ai Sai in loc iubit

[10]

Strainii sa primeasca parte

Cei calatori un loc de casa

Cei insetati o alinare

Si cei flamanzi, bogata masa

[11]

Sa luam aminte, dar, cu-ardoare

Cand Domnu-a despartit Iordanul

Sa nu iubim a lumii forme

Sa nu primim prin sorti Basanul!

[12]

Ci, sa-ntelegem taina pildei

Lasand ce-i pamantesc sa moara

Si-asa vom merge-n tara sfanta

Lasand ce-i pieritor sa piara.

[scrisa in 2005]

In zarea milenara din vazduhuri

Ce n-are timp sa-i pese de trecut

Se-arata doua stari de doua chipuri

Din vremea tainelor necunoscut.

[2]

Privirea lor se-ndreapta-n jos, spre Tera

Spre cei creati cand totul fu nimic

Cand cerul cuprindea in sine era

Spre sufletul legat de omul mic.

[3]

Un chip e tainic, si-ntelesu-i mare

Slavind in Sine tot ce-i intelept,

Iar celalt, cu scrasniri avare

E-o umbra care-ntoarce ce e drept.

[4]

Un chip e har, e dragoste,-ndurare,

E pace, bucurie date-n dar

Iar celalt e-un crampei de imitare

Ce-si poarta slava in zadar.

[5]

Un chip e tot ce-a fost vreodata

Slavit si sfant in Dumnezeu

Iar celalt nu-i decat o roata

Sa poarte-n spate ce e greu.

[6]

Ca unul dintre-aceste chipuri

Ce nu-s doar ganduri in neant

Ne indreptam n-a fi-n nimicuri

Si cel nebun si cel savant.

[7]

Si-ncet, in timp ce timpul curge

Se strangem si-adunam comori

Prin ciurul vremii-n noi se scurge

Ce-n noapte strangem catre zori.

[8]

Ori strangem pace, slava, viata,

Jertfind a noastre stari de jos,

Facandu-ne-ajutor in ceata

Si-astfel, in chipul lui Cristos…

[9]

Ori strangem doruri de ocara,

In lupte, pizme, toate-n van,

Urcand pe-a nemuririi scara

A fi in chipul lui Satan.

[10]

Si-n zarea milenara din vazduhuri

Ce n-are timp sa-i pese de trecut

Vom fi in stari de doua chipuri

Din vremea tainelor necunoscut.

[scrisa in 2005 in urma unui studiu tinut de fr. Iosif Ton despre asemanarea cu Cristos in opozitie cu asemanarea cu diavolul]