Cand Dumnezeu ne incearca, intristandu-ne fata, ne lucreaza o inima mai buna.
Cand sufletul creste spre Cristos, ochii sunt inlacrimati. Trupul parca e coplesit de atata maretie intr-o forma de lut. Comoara aceasta este pusa in niste vase de lut pentru ca omul sa stie ca este trecator, pana cand desavarsirea va veni.
Dar lacrimile acelea uneori nu cad degeaba, caci nasc versuri pentru suflet. Ele, citite de altii in stari de durere, aduc mangaiere, alinare, putere.
Versurile care te cutremura au avut puterea sa poarte cu ele si starea poetului. Ea e mai presus de muzica, dincolo de ceea ce se poate invata, imita, expune. Este din suflet, pentru suflet.
Dumnezeu este Marele Poet care ne cutremura cu frumusetea artei Domniei Sale.
