Epistola soborniceasca a lui Iuda

-imaginata in versuri-

Iuda, rob al lui Cristos, al lui Iacov frate

Catre cei ce sunt chemati din a lor pacate

Catre cei ce sunt iubiti in slavitul Tata

Si pastrati pentru Cristos, sus in cer, odata:

Indurare va doresc, pace si iubire

Sa primiti ca dar ceresc, tainic, spre zidire!

Ganduri multe mi-am ales, sa va scriu o carte

Despre-al mantuirii har, ce-l aveti ca parte

Si, pe cand cautam dorind, cu tot dinadinsul

Iata, m-am vazut silit sa ii schimb cuprinsul

Si va scriu, sa va indemn, cat mi-e cu putinta

Frati iubiti: sa va luptati lupta de credinta!

A credintei ce s-a dat pentru totdeauna

Ca luptand sa o pastrati, spre-a primi cununa

Fiindca, iata, noi traim vremea cea din urma

Printre voi s-au strecurat oameni rai, in turma

Oameni neevlaviosi, scrisi pentru osanda

Unii oameni fara rost, care stau la panda

Si cand timpu-i hotarat si ales anume:

Schimba harul in desfrau si Cuvantu-n glume

Si in fapte, si-n trairi, pline de ruine

Pe Cristos tagaduiesc, cum ca nu mai vine

El e Singurul Stapan, ce-L avem in lume

Si ni-e Domn – Isus Cristos si iubitu-I Nume

Iar, macar ca stiti si voi, pentru totdeauna

Vreau sa va-amintesc, pe rand, una cate una –

Pilde cu invataturi, date lumii vechi

Sa le-aveti ca marturii sfinte in urechi:

Iata, Domnu-a izbavit, pe poporul Sau

Din Egiptul ce-I tinea sub bici de calau

Insa-n urma doar, apoi, in placerea firii

Pe cei care n-au crezult I-a dat nimicirii

Si-a pastrat in lanturi reci, pusi in intuneric

Ingerii cei razvratiti, pentr-un vis himeric

Lanturi vesnice-i cuprind, spre-a lor judecata

Clipa zilei celei mari, iata, ii asteapta

Fiindca, vai, si-au parasit, starea, locuinta

Fiindca, vai, nu si-au pastrat vrednica fiinta

Si apoi, sa ne-amintim, crunta judecata

Focul vesnic ce-a cazut, cu blestem, deodata

Peste oamenii curvari, ce-mpanzeau Sodoma

In Gomora si-mprejur:  i-a lovit aidoma!

Trupul altuia-au poftit, standu-ne-nainte

Ca o pilda-n rasarit, sub un foc fierbinte.

Oamenii acestia si-azi, fara nici un scrupul

Cad, tarati de-a lor visari, pangarindu-si trupul

Ei nesocotesc razand, stapaniri si locuri

Iar despre dregatorii spun numai batjocuri

Mihail cand se lupta, pe Satan sa-l doara,

De ce oare n-a-ndraznit judecati de-ocara?

Cand pe Moise il priveau, si-al lui trup de strainic,

(Fiecare isi gandea planul sau cel tainic)

“Domnul sa te mustre” doar, se-auzi in zare

Caci Cristos va judeca, in Ziua cea Mare!

Dimpotriva- acestia iar, se pierd in batjocuri

Strang cuvinte de-uscaturi, sa atate focuri

Nu cunosc despre ce spun, doar ce stiu din fire

Fiare fara minte-n camp, umblete-n orbire

Vai de ei! Caci au urmat calea lui Cain

Ucigand cu vorbe-n vant, blestemand hain

Aruncati in rataciri, ca-a lui Balaam

Din dorinta de castig, prinsa-n bacalam

Vai de ei… cum au pierit, toti, ca-ntr-o rascoala

Ca-a lui Core si-ai sai fii… pentru-a cata oara?

Niste stanci ascunse-n lunci, nu pentru zidire

Ce ospete vad in ce-s mese de iubire

Ospateaza plini de ei, goi de vreo rusine

Iata-I – stau chiar langa noi si se-ndoapa bine

Niste nori, de apa goi, fara scopul sfant

Tot manati de-aici acol’, de-orice fel de vant

Pomi frumosi, dar fara rod, in toamne tarzii

Dezradacinati si morti – si-azi si-n vesnicii.

Pentru ei Enoh, demult, vrednic prorocii:

“Iata Domnul a venit, cu-ai Sai zeci de mii,

Ca sa judece curat, impotriva lor

Sa le-ncredinteze drept plata faptelor

Fapte fara de onoare, vorbe-n vant, nelegiuite

Si cuvinte de orcara, impotriva Lui rostite”

Cartitori, nemultumiti, soarta nu si-o vreau

Dupa pofte se conduc, pe al vietii sleau

Vorbe trufase se-mping, multe, catre gura

Si-a slavi pentru castig e a lor cultura

Insa voi, dragii mei frati, sfintele cuvinte

Ce apostolii-au lasat va-aduceti aminte

Cum spuneau, ca-n viitor, in vremea din urma

Vor fi batjocoritori, strecurati in turma

Vor trai in pofta lor, nu dupa Cuvant

Tot nascand la dezbinari, fara Duhul Sfant

Insa voi, cei preaiubiti, cei din Dumnezeu

Pe credinta voastra-n sus, sa ziditi mereu

Si prin Duhul Bun si Sfant, plini de-avant si zel

Va rugati necontenit, toti uniti la fel

Tineti-va stransi legati, toti, nedespartiti

In iubirea ce in Crist, tainic o gasiti

Asteptand cu dor nespus harul lui Cristos

Indurarea vietii noi, implinind frumos

Iar pe cei ce se despart ‘nstrainati de voi

Sa-i mustrati, sa nu-i lasati vesnic in noroi

Cautati sa mantuiti pe-altii departati

Smulgandu-i din foc – ca-acol’ vor fi apasati

Iar la altii, plini de har, si cu tremur sfant

Sa aduceti mila-n dar, fara rau vesmant

Iar Aceluia ce-n veci, poate sa pazeasca

Viata noastra de caderi, sa o-nvredniceasca

Sa va faca sfinti, curati, fara vreo prihana

Ca sa va infatisati fara-a firii rana

Plini de bucurie, ‘ntregi, dupa lupta grea

Cand ajunge-veti deplin, sus in slava Sa,

Singurului Dumnezeu, Cel ce prin Cristos,

Ne-a dat mantuirea-n dar – vesnicul folos:

Fie-I maretie-n veci, ( Domnului iubit)

Fie-I slava ne-ncetat, (Celui Preamarit)

Maretie fie-I azi, ieri si-n veci, deplin

Stapanire in etern, si-n noi toti! Amin.

[03-05 Octombrie 2009, Hateg, in urma studierii cartii „Iuda”]

Published in: on 6 Octombrie, 2009 at 1:47 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://epoesis.wordpress.com/2009/10/06/epistola-soborniceasca-a-lui-iuda/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. interesanta abordare. ai muncit ceva🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: