Biserici

[1]

In valea dintre piscuri ‘nalte

Candva, in vremuri, un catun

Tinea, pentru o vreme, zece halte

Si-ntr-una noua oameni, si-un nebun.

[2]

Radeau de el, scrasneau, loveau in vorbe

Caci cine oare, om intreg si bun

Ar astepta un prun sa faca mere

Cand numai prune ies din prun?

[3]

Caci ei, desigur, oameni vrednici

Din mosi stramosi si patriarhi

Au tot fost sfanti, eroi cucernici

Ba chiar din ei au fost monarhi.

[4]

Vorbindu-le mai rar, traind ce spune,

Acela ce nebun i-au spus candva

Le-a demonstrat ca spusele-i nu-s glume

Si le-a adus speranta-n viata grea.

[5]

Acum, erau in valea cea uitata

Candva, in vremuri, pe-nserat

In jurul unui foc, o mica gloata

Cantand un vers in vantul leganat.

[6]

Erau crestini si prieteni de credinta

Nebunul intelept i-a cucerit

Si toti, cu-n cuget, tainica fiinta

Formau un trup al Domnului iubit.

[7]

In halte, printre dealuri, orisiunde,

Ei toti slaveau Acelasi Creator,

In pieptul lor tot mai putin se-ascunde

Si tot mai mult strabate-un dor.

[8]

Spre alte locuri, fara timp si halte

Spre alte stari, in zari de hrisolit

Lasand afara trupul catre moarte

Crescand in inimi spre al lor Iubit.

[9]

Isus Cristos era cu ei, Pastorul,

Luptand cu lumea de pacat

Iar, cand pe rand, isi luara zborul

Cei ce-au ramas nu i-au uitat.

[10]

Iar, timpul a trecut, cum i-obiceiul

Si cronici amintesc neindurat

Candva, scriindu-le, Condeiul,

Privea spre lumea de pacat.

[11]

In valea dintre piscuri ‘nalte,

Candva, in vremuri, alt catun,

Tinea pentru o vreme zece halte

Si nu era niciun nebun.

[12]

Cativa flacai trezeau in zori gradina

Din fluier si chitari zornind.

Strangand tot satul ca albina

Veneau cu totii, chiar fugind.

[13]

S-au ridicat vreo trei, mai vrednici,

Sa tina slujba la altar

Vorbind smeriti, curati, cucernici

Si-n veselie, si-n amar.

[14]

In timp s-au dus copii la scoala

Adultii si-au gasit servici

S-a strans, incet mancarea-n oala

In musuroiul de furnici.

[15]

Au strans incat au pus deoparte…

Iar, intr-o zi, s-au strans la sfat

Caci li s-a spus ca-n Sfanta Carte

Se afla scris de-un loc curat…

[16]

Cativa, trecand prin asta lume,

Vazand si alte locuri vii

Le-au stralucit a dansei spume

Si-a negurei bijuterii.

[17]

Acestia au primit cuvantul

Si-au aratat prea deslusit

Cum Duhul Sfant, venind ca vantul

La Templu locul Si-a gasit.

[18]

-Mai mult, ridica unul vocea,

In lume toti, in orice sat,

Se strang la Templu sa se roage

Si-i bun exemplul de urmat!

[19]

Si-astfel, vazand ca-i scurta viata

S-au hotarat: la ei in sat,

Sa fie chiar in centru piata,

Si-acolo casa de rugat.

[20]

Au construit cum nu se poate

Si-n ceasul bun, si-n ceasul greu

Un loc inalt si mandru-n toate –

Biserica lui Dumnezeu.

[21]

Si, de placere si mirare

Cand unul simplu le-a vorbit

Ei n-au simtit, in inchianre,

Locasul Sfant, cel parasit…

[22]

In alta zi, fugind cu-ardoare

Un tanar ‘nalt, cu ‘nalte scoli

Le aducea o veste mare –

Venea la ei Fernando Foli!

[23]

Un mare domn, cu o chitara

Ce-avea concerte de Craciun…

Degeaba se-opunea-ntr-o doara

Un om din sute – un nebun.

[24]

Ca de, ce e gresit ca Domnul

L-a binecuvantat cu-n dar?

Sa cante! Sa ne-ncante somnul

Ca-i vremea searbada, de-amar!

[25]

Iar, la plecare, luand cuvantul

Le-a dat un sfat, mimand cu har

Ce-n inima i-a pus, Preasfantul

Iar ei i-au dat pret de dinar.

[26]

Au ascultat cum se cuvine

Si-au adunat cativa mai buni

Sa fac-un cor, sa cante bine

Iar repetitia e luni.

[27]

Dar cine sa le tina toate –

Si casa, si-adunare, chiar si cor?

Si poezii, si marturie poate

Si altele, ce altii vor?

[28]

– Stroian! o voce le propune

Baiatul meu cu patru scoli

El stie si pe voci, si-n strune

Si Biblia cu multe coli.

[29]

-Nu, frati, Stapanul e Pastorul

Le zise unul cu-n cocean –

Un om sarac, ce-avea ogorul

In alte zari… un biet ostean.

[30]

In valea dintre piscuri ‘nalte

Candva, in vremuri, un catun

Tinea pentru o vreme zece halte

Cu zeci de oameni, si-un nebun.

[31]

Aveau fanfara, cor, orchestra,

Pastor, Biserica, Servici

Canta multimea cea onesta

Se predica cu vorbe brici!

[32]

Dar… nu vedeau ca n-au credinta

Ca-s goi, ca-s orbi, ca-s de-osandit

Ca n-au, cu-n cuget, tainica fiinta

Ce-i Templul Sfant al Domnului iubit.

[scrisa in 2005 – despre formalism religios si activitati peste activitati, care inlocuiesc uneori adevarul si ascund realitatea trista a indepartarii de Dumnezeu]

The URI to TrackBack this entry is: https://epoesis.wordpress.com/2010/03/31/biserici/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: