Un botez

[1]

A fost o zi si-n ea o taina

Mai sus de gand si om se petrecu

Copii de sfinti, purtand o haina

Au spus ca Domnul sa ii ierte vru.

[2]

Iar, la sfarsit, cand vorba fu rostita,

Cand toata zarva lua sfarsit,

S-au strans cei dragi spre clipa mult dorita

Spre cei ce-atat de mult ei au iubit.

[3]

Venind pe rand le aduceau ofrande

Cu flori si zambet sa le dea cadou

Ca s-au intors din lume, din pacate,

Si astazi s-au nascut din nou.

[4]

La urma, parca dat in laturi

Cu ochii-n lacrimi a venit plapand,

Un om batran, cu-n zambet lin pe fata,

Din pacea sfanta ce avea in gand.

[5]

Au ras de el, uitandu-se cu ura

L-au judecat ai lumii oameni grei

Ca n-avea-n maini decat… caldura

Ca n-avea-n brate slava ei.

[6]

Si, dezvelindu-si simplu pieptul

De haina rupta, ca un miel,

Batranul, bland, pasind cu dreptul

Ca-n orice zi… se da pe el…

[poezie scrie in 2006, dupa participarea la un botez, cand parca traditia oamenilor de a da flori si cadouri a eclipsat ceea ce de fapt am sarbatorit; versuri care sa ne provoace sa ne gandim daca cu adevarat intelegem insemnatatea botezului si daca ne bucuram cu adevarat de adevaratele valori pe care le avem odata cu aceasta]

The URI to TrackBack this entry is: https://epoesis.wordpress.com/2010/03/31/un-botez/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: