Pe mare

[1]

In noaptea vremurilor veacuri

Pe marea framantata de firesc

Se lupta ucenicii greu cu valul

Avand in gand limanul cel ceresc.

[2]

Iar Preotul, Acel ce-nvins-a

Si firea, si pacatul asmodeu

E sus pe Munte… si se roaga

In mijlocire cand ni-e noua greu

[3]

Ca marea lumii sa nu-ntreaca vasul

Ca vantul sa nu bata-n ploi –

Prea mult pentru cei sfinti… sa cada

Ci, doar cat suntem vrednici noi.

[4]

Dar lupta nu-i pentru salvare

Si nu-i a-nvinge la apus

Ci, spre-a ramane in credinta

Pana veni-va si Isus.

[5]

Veghind in greu, din straja-n straja

In val si vant necontenit

Luptand sa tina barca-n fraie

Spre zori cand vine Cel Iubit…

[6]

Caci marea lumii e prea mare

Si vantul ei prea tare vant

Noi nu putem sa-nvingem singuri

Dar sa fim sfinti, ca Cel Preasfant!

[scrisa in 2005; Domnul nu se ruga pe munte sa poata ucenicii birui furtuna, ci se ruga pentru ei, pana va ajunge El acolo; doar El poate birui furtuna si noi trebuie sa fim constienti ca El vine iar, de aceea, sa fim sfinti, in toata purtarea noastra si sa nu ne lasam deznadajduiti de impresia singuratatii si de valurile lumii]